Supereroul Radu(2)

Totul a început când o cisternă cu palincă de comerţ s-a răsturnat şi s-a vărsat în canalul dintr-o intersecţie din Bucureşti. În acelaşi timp, în canalul căruia i se furase capacul spre a fi dat la fier vechi, căzuse un copil pe nume Radu Gheorghe Vasile, care a fost luat şi dus de valul de palincă vărsată în canalizare. Dar din cauza amestecului pălincii cu deşeurile toxice, în loc să intre în comă alcoolică, Radu a căpătat toate superputerile pe care un om le capătă la beţie: superforta, indestructibilitate, superviteză, agilitate, superinteligenţă şi superputerea de a şti să danseze.

 La câteva zile după primul lui act de supereroism, Radu al nostru îşi făcea norma obişnuită la fast-food-ul la care lucrează. Lua comenzi, făcea sandvişuri, shaorme, curăţenie şi îşi lua pauza de masă. Toate în acelaşi timp, datorită supervitezei cu care era înzestrat.

Superviteza cu care era înzestrat îi permitea să fie monosexual. Sau cum s-ar spune în engleză, selfsexual. Pentru că nu prea suferea oamenii în general, în ciuda abilităţilor lui şi a faptului că nu era un jegos care trata femeile ca un sexist, el prefera să fie singur. Nu era nici urât, nici atrăgător, ci pur şi simplu un slăbănog fără muşchi, brunet, cu un mic început de burtă. Când voia să facă sex, Radu alerga în cerc atât de repede până se prindea singur din urmă şi şi-o trăgea cu el însuşi. Biserica Ortodoxă Română era pe jar: nu ştia de ce păcat satanic să-l acuze, pentru că nu-l puteau încadra nici la onanie, nici la homosexualitate, devenind a doua cea mai mare preocupare a Bisericii, pe lângă profitul cu orice preţ. Făcea asta într-un buncăr antiatomic deoarece în aer liber ar fi provocat o tornadă, ceea ce a şi făcut prima oară cauzând prima tornadă din România. Când era în clasa a patra, Radu a rupt bariera sunetului şi a lipit-o la loc la ora de lucru manual.

Nu, Radu rămânea de neclintit în decizia lui de a interveni ca un lacheu pe gratis în problemele oamenilor obişnuiţi, nu avea de gând să poarte nici mască, nici pelerină, nici chiloţi peste pantaloni şi nici să alerge prin oraş salvând oamenii.

A doua zi, în drum spre locul de muncă, Radu dădu peste o situaţie de criză de o mare importanţă: un grup de studenţi luaseră ostatic un politician şi ameninţau că-l împuşcă dacă nu li se îndeplinesc anumite cereri. La faţa locului veniseră un mic echipaj de poliţie şi un lunetist din forţele speciale, restul fiind trimişi să asigure coloanele oficiale ale unor politicieni care se deplasau în regim de maximă urgenţă la restaurante, baruri, frizerii sau bordeluri de lux. Acel mic echipaj era singurul rămas liber să se ocupe de problemă.

- Ce se întâmplă aici? întrebă Radu.

- Un grup de studenţi l-a luat ostatic pe Ministrul Educaţiei şi ameninţă că-l vor ucide dacă nu le îndeplinim nişte cereri.

Radu a rămas cu gura căscată. Nici nu ştia că România are un ministru al Educaţiei la cât de praf era sistemul educaţional românesc.

- Hai bă, nu sunteţi în stare să vă descurcaţi cu câţiva studenţi subnutriţi ca somalezii? Aruncaţi-le o pâine şi vor ieşi singuri din clădire să se bată pe ea!
- Nu ştiu, şefule, nu mă pricep! Eu am intrat în poliţie pentru că tata e naşul de cununie al unui comisar de grad înalt! zise unul dintre poliţişti.
- Eu am intrat în poliţie pentru că unchi-miu e comisarul poliţiei capitalei! zise un alt poliţist.
- Eu am intrat în poliţie pentru că patru inspectori din cadrul poliţiei sunt clienţii mamei mele la un bord...ăăă, un magazin de fiţe de pe Calea Victoriei, zise al treilea poliţist.
- Eu nici măcar nu sunt poliţist, sunt un actor angajat care face pe poliţistul, din lipsă de personal, pentru că ceilalţi sunt ocupaţi să fie pe post de coloană oficială. M-am căcat şi pişat pe mine simultan în ultima jumătate de oră de când ţin arma asta în mână, n-am tras niciodată nici măcar într-un poligon de la un bâlci de iarnă! zise al patrulea.

- Băi, deci nu cred! În ce adunătură am nimerit...hey, tu, lunetistul! De acolo de sus trebuie să ai o ţintă clară! Nu poţi să te ocupi tu de ei, pana mea, eşti de la forţele speciale!

- Prietenas, nici eu nu le am cu d-astea. Eu am absolvit Academia de Poliţie "Spiru Haret", am dat şpagă ca să trec examenele.

- Eşti tâmpit? Ai o lunetă performantă, nu trebuie să fii expert, numai un orb n-ar putea să nimerească ţinta printr-o aşa lunetă.

- Păi tu de ce crezi că a trebuit să dau spagă?

- Vai de capul meu...ok! Băi, care sunt cererile voastre? strigă Radu către studenţii din clădirea în care era ţinut ostatic politicianul.

- Vrem condiţii decente în care să studiem! Vrem căldură în universitate, salarii mai mari pentru profesori, buget mai mare pentru Cercetare şi un procent mai mare din PIB alocat pentru Învăţământ! strigă unul dintre studenţi.

Fir-ar! Cererile lor erau de bun-simţ. Radu nu putea să intre în clădire, să-i bată măr şi să-l salveze pe politicianul corupt, aşa cum intenţionase iniţial.

- Deci, atenţie la mine! strigă Radu către echipajul de intervenţie. Uitaţi cum stă treaba: eu intru şi-l salvez pe ministru, iar voi le veţi da studenţilor doar un avertisment pentru consum excesiv de alcool şi deranjarea liniştii publice, cu promisiunea că nu vor mai face asta niciodată. De acord?

- Dar eu nu ştiu să scriu...
- ÎŢI FAC EU PROCESUL VERBAL! Sunteţi de acord?

Poliţiştii au dat aprobator din cap. Înţelegerea era încheiată. Mai rămânea doar să-i convingă pe studenţi să renunţe.

- Ok, eu o să intru în clădire cu o sticlă de palincă, o să-i îmbăt şi o să-i scot de acolo. Voi îi luaţi uşor şi-i băgaţi în maşină. Nu uitaţi: doar un avertisment!

- Dar de unde ştii că nu te vor băga sub masă? întrebă unul din poliţişti.

- Alcoolul este licoarea care îmi amplifică superputerile, eu nu mă pot îmbăta. Şi aşa intră Radu în clădire ca să "negocieze" cu răpitorii. După 30 de minute, acesta ieşi cu cei patru studenţi ţinându-se după umeri şi cântând veseli:

"N-am nici bani, n-am nici maşină
Şi de datorii sunt full,
Am o gaşcă şi-o chitară
Şi-asta mi-e destul!"

Poliţiştii îi luară uşor şi-i băgară în maşinile de poliţie încătuşaţi, fără să le citească drepturile, deoarece ei nu ştiau să citească.

"Domnule poliţist, m-am turmentat, m-am turmentat,
Ştiu că e păcat, dar mi s-a întâmplat!" cânta unul dintre studenţi pe bancheta din spate a maşinii de poliţie.

- Eşti ok? îl întrebă Radu pe Ministrul Educaţiei.

- Da, dar m-am ales cu nişte suveniruri. Ministrul scoate din buzunar nişte bancnote de 10 lei, două portofele, un ceas şi nişte poze cu oameni ce păreau a fi membrii familiei unuia dintre studenţi. Le-am luat înainte să-mi lege mâinile.

- Băi, în pula mea, tu ai furat de la nişte studenţi vai-mama-lor? Ăştia abia au ce mâncă şi tu le furi şi ultimii lei?

 - Ce să fac? Defect profesional...
Radu s-a ocupat de procesele verbale şi de eliberarea studenţilor, apoi le-a redat răpitorilor bunurile buzunărite de către ministru. Viaţa supereroului Radu începuse să ia o întorsătură enervant de neobişnuită.

-

Supereroul Radu.

Totul a început când o cisternă cu palincă de comerţ s-a răsturnat şi s-a vărsat în canalul dintr-o intersecţie din Bucureşti. În acelaşi timp, în canalul căruia i se furase capacul spre a fi dat la fier vechi, căzuse un copil pe nume Radu Gheorghe Vasile, care a fost luat şi dus de valul de palincă vărsată în canalizare. Dar din cauza amestecului palincii cu deşeurile toxice, în loc să intre în comă alcoolică, Radu a căpătat toate superputerile pe care un om le capătă la beţie: superforţa, indestructibilitate, superviteză, agilitate, superinteligenţă şi superputerea de a şti să danseze.

Aşa a devenit eroul poveştii noastre un supererou. Mai exact, primul supererou român. Şi a rămas incognito până într-o zi când, în mijlocul unui incendiu care se petrecea într-o clădire a cărei apartemente se încălzeau prin butelie din lipsa branşării la gaze şi apă caldă, Radu al nostru superauzi un strigăt disperat de copil.

- Câinele meu este încă înăuntru! Ajutoooooooooooooooooooor!

Copiii erau slăbiciunea lui Radu. Nu, nu din cauza la care vă gândiţi voi, bolnavi mintal ce sunteţi, că dacă era pe aşa, ar fi dat la Teologie şi s-ar fi făcut preot catolic, nu un masterand în macroeconomie şi licenţiat în jurnalism care este casier la un fast-food cu profit mediocru, ci pentru că îi plăceau oamenii în stadiul în care nu erau nişte fiinţe dezgustător de ipocrite cu aspiraţii minime care citeau tabloide şi se uitau reality show-uri de scandal ieftine. Era suficient de naiv încât să creadă că oamenii puteau fi salvaţi cât încă erau copii.

Aşa că Radu îşi folosi superviteza şi invulnerabilitatea pentru a salva câinele copilului din flăcările mistuitoare ale imobilului etichetat cu bulină roşie, neracordat la apă şi căldură dar cu Wi-Fi. Din nefericire pentru supereroul nostru timid, televiziunile erau deja acolo înaintea pompierilor şi relatau de la faţa locului. Unii mai disperaţi de audienţă chiar din mijlocul imobilului care stătea să se prăbuşească peste ei! Radu al nostru n-a reuşit să scape nefilmat. S-a dus să-şi încheie tura la fast-food-ul cu care era plătit cu 4,5 lei pe oră, iar a doua zi Radu se trezi invitat la o conferinţă de presă deschisă, în faţa primăriei din Bucureşti, unde portarul instituţiei avea să-i acorde Cheia Oraşului Bucureşti şi să-l facă cetăţean de onoare.

Ok, ca o paranteză, probabil vă întrebaţi de ce tocmai portarul îi acorda supereroului nostru Cheia Oraşului Bucureşti pentru actul lui nemaipomenit şi nu primarul oraşului. Să vă explic: primarul a fost arestat pentru fapte de corupţie, trafic de influenţă, evaziune fiscală şi delapidare în peste 144 de dosare şi a fost arestat. Apoi a venit rândul viceprimarului, săltat de DNA pentru aceleaşi chestii în 90 de dosare. Au urmat consilierii locali, consilierii consilierilor, secretarii conslierilor consilierilor, secretarii şi secretarele lor, femeile de serviciu şi îngrijitorii şi tot aşa până când următorul în ierarhie şi singurul om cinstit din Primărie a fost portarul primăriei. Acum v-aţi lămurit? Mergem mai departe.

Deci, noul primar al Bucureştiului şi fost portar al primăriei din Bucureşti a ţinut un discurs în faţa presei şi a sutelor de oameni veniţi să asiste la eveniment:

-Dragi tovarăşi şi prieteni, îşi începu portarul discursul, el fiind susţinător al idelologiei comuniste, ca toţi săracii retardaţi şi nostalgici lipsiţi de educaţie, trecuţi de 40 de ani şi ajunşi paznici la o gheretă, am plăcerea să vă prezint astăzi un cetăţean deosebit, un om cu o inimă de Bitcoin, un român model, care a salvat inima unui copil de la a fi frântă în mod brutal, salvându-i mult-iubitul câine din ghearele flăcărilor şi ale morţii! Dragă tovărăşe Radu Gheorghe Vasile, de acum înainte îţi vei asuma răspunderea şi responsabilitatea ajutorării cetăţenilor bucureşteni la mare necaz şi mare nenorocire...

-Nu!

- ...pentru că, aşa cum a spus un mare înţelept cândva...

- NU!

-...cu o mare putere vine şi o mare...stai, ce? Ce-ai zis?

- Am spus nu!

- Nu ce, tovara-şe? întrebă primarul silabisind ultimile două litere din cuvânt, el fiind şi un fan al culturii hip-hop.

- Nu am nicio responsabilitate faţă de cetăţenii bucureşteni sau cetăţenii români în general. Mi se rupe de ei.

- Dar ai superputeri şi e responsabilitatea ta e să ajuţi toţi cetăţenii în impas, să-i salvezi, să-i îndrumi, să-i vindeci şi...

- Ba pardon! N-am nici o obligaţie faţă de nimeni! Constituţia şi Drepturile Omului îmi garantează drepturi şi libertăţi cetăţeneşti la fel ca ale oricărui cetăţean obişnuit! Nu sunt obligat să fiu la cheremul nimănui, nu sunt obligat să fiu dădacă unor imbecili care votează jeguri precum foştii tăi superiori care nu fac nimic să recondiţioneze clădirile din Bucureşti care sunt adevărate capcane ale morţii, iar tu, ţărănoi cu 4 clase, nu mă poţi obliga să fac nimic, cu toate că ai ajuns din portar primar! Nu există lege care să oblige supereroii să fie sclavii idioţilor care vor o societate mai bună dar nu mişcă un deget în direcţia asta!

- Dar, dar, dar...ai salvat câinele şi...

- Da, dar spre deosebire de oameni, câinele ar fi făcut la fel pentru mine! N-am chef nici de publicitate, nici de faimă, nici de atenţie! Mi se rupe de tine şi de toţi cetăţenii tăi! Cât despre tine, multă baftă la dat tunuri şi la licitaţii trucate. Atunci când vei începe să înveţi să scrii! Mi se termină pauza de 5 minute la locul de muncă. Ciao! M-am distrat cu tine!

Şi aşa plecă supereroul nostru ca să-şi continue tura la fast-food până nu-l muştruluieşte şeful că a stat prea mult în pauza de ţigară.

Oare ce turnură va lua de acum înainte soarta eroului nostru? Va începe să se comporte ca un adevărat supererou? Va începe el să fie la cheremul tuturor plebeilor leneşi bătuţi în cap în timp ce e huiduit de ei şi de un jurnalist mustăcios frustrat? Toate acestea le veţi afla data viitoare.