Ion Constantin

Ion Constantin: Demonolog, Spiritolog, Exorcist, Absolutoriceolog, Maestru în Magie Alba - Neagră şi magician la petreceri pentru copii era unul dintre puţinii, dar adevăraţii exorcişti români. Într-o zi, la o petrecere, când a vrut să folosească magie reală pentru a scoate un iepure din pălărie,  Ion a făcut o gaură interdimensională între lumea noastră şi Lumea Spiritelor. Şi atunci mânia Lumii de Dincolo s-a dezlănţuit.

Comunitatea de Dincolo a demonilor, strigoilor, fantomelor, dracilor s.a. era revoltată. Nu voiau cu niciun chip să aibă de-a face cu oamenii, în special cu românii, care aveau cele mai nesănătoase obiceiuri şi ar fi putut corupe buna cuviinţă şi buna creştere a tinerilor draci.

Azazael, Belzebut şi Asmodeus au trimis o declaraţie către Guvernul României, semnată de alţi nouă generali demoni, în care-i acuzau pe români de "încălcarea integrităţii graniţelor spiritual - existenţiale" şi ameninţau cu represalii diplomatice şi case bântuite dacă vreun român ar fi trecut ilegal Graniţa.

Aşadar, posedările printre români erau puţine. Orice monstruozitate de Dincolo nimerea pe la noi era, de obicei, din cauză că a pierdut un pariu.

Ion şedea pe veranda casei de la ţară din Brăneşti şi se uita cum vecinul alunga cu un topor nişte raw-vegani care mâncau iarba de pe păşunea vitelor. Intră în casă şi dădu drumul la televizor. Butonă plictisit şi se opri pe AntiTV, unde era un reportaj de la o pupare de moaşte, iar câteva femei posedate făceau că toate alea pentru a nu sta la coadă ca să pupe moaştele Sfântului X. Era o tactică destul de inteligentă, practicată în mai multe domenii. De exemplu, femeile care se prefăceau posedate erau băgate-n faţă când erau promoţii la tigăi. Uneori se prefăceau posedate că să nu mai stea la coadă la doctor, iar presupusul demon "pleca" imediat ce-şi primeau adeverinţa pentru care aşteptau şi câte şase ore.

- N-are nicio logică! izbugni uşor Ion Constantin. Realistic vorbind, niciun demon sau drac nu ar vrea să pupe moaşte! Sunt prea inteligenţi şi civilizaţi ca să facă asta, nu s-ar deda la un obicei atât de degradant pentru cultura lor. Şi acum, ipotetic vorbind, dacă moaştele ar avea o putere reală şi demonul ar fi pus pe rele, niciunul nu ar fi atât de prost încât să vrea să pupe obiectul care l-ar putea exorciza. Dar nimeni nu e în stare să gândească nici măcar atât! critica Ion pasiv-revoltat toată mascarada aceea penibilă.

Ion îşi luă şuba pe el şi plecă să prindă microbuzul spre Bucureşti. O fi fost el şcolit la oraş şi mare iubitor de cărţi, dar nu-şi uita originile! Şi apoi nu era o şubă oarecare. Era şubă antidemon şi antiglonţ. Era un om inteligent. Ştia că sunt şanse mai mari să mori împuşcat la întâmplare decât într-o confruntare supranaturală epică. Sau lirică. Sau dramatică.

Avea, în sfârşit, o exorcizare! Nu că ar fi fost prea rare cazurile de posedare, nici prea dese, dar românii preferau să apeleze la preoţi decât la un exorcist profesionist real. Probabil din cauza uniformelor lor. Ce-i drept, un preot în sutană inspira mai multă încredere decât un tip într-o şubă.

Ajuns la adresa pe care clientul i-o comunică la telefon, Ion bătu la uşă. Cu un aer de seriozitate misterioasă, Ion se prezentă:

- Bună ziua. Ion Constantin: Demonolog, Exorcist...

- Ştim cine eşti, ţi-am dat Like la pagină, îi răspunse domnul care îi deschise uşa.

Chiar nu puteai să iei în serios un om într-o şubă înafara stânii.

- Unde-i doamna posedată?

Urmează-mă, te rog. Într-un dormitor de la etaj stătea legată de pat, cu mâinile şi picioarele întinse.

- Your mother sucks cocks in hell! Hahahahaha! zise demonul din interiorul femeii.

- Dânsa este...

- Soacra, zise tânărul domn.

- Nicio problemă, o să scoatem demonul din ea.

- Hei, boss, ce mă bucur să te văd! Scoate-mă de aici, nu mai suport! zise demonul din interiorul femeii.

- DEMON DIN ADÂNCURILE INFERNULUI, ŢI-AI ÎNTÂLNIT DESTINUL! tună Ion către acesta.

- Uite, eu sunt la facultate şi vreau să fac parte din Frăţia Ragnarok Theta, care e super şmecheră, iar pentru iniţiere a trebuit să vin în România şi să posed un corp. M-am urcat pe pereţi, am scos sunete ciudate, dar nu mai ştiu cum să ies din corp, iar demenţii ăştia m-au legat de pat.

- VEI PLĂTI SCUMP SACRILEGIUL DE A POSEDA O FIINŢĂ UMANĂ, GUNOI AL IADULUI!

- Ce tot spune? întrebă tânărul domn.

- Nu vă lăsaţi păcălit, domnule. Demonii sunt fiinţe înşelătoare şi foarte periculoase. Sunt profesionist, lăsa-ţi-mă să mă ocup eu de el.

- Ok.

- VEI CUNOAŞTE JUDECATA LUI DUMNEZEU, MIZERIE ISPITITOARE DIN GHEENA!

- Ok, în primul rând eu provin dintr-o familie decentă şi locuim într-o casă luxoasă de lângă Fluviul de Lavă, nicidecum într-o ghenă. În al doilea rând fii şi tu înţelegător! Trebuia să fie amuzant, suntem cu toţii prieteni, nu? Trimite-mă înapoi, man, urăsc România!

- Mai întâi trebuie ca demonul să cunoască durerea omenească, pentru a ne asigura că nu se va mai întoarce vreodată. Trebuie să-i facem o clismă. Aduceţi un borcan, zise Ion către tânărul domn.

- Imediat!

- VEI CUNOAŞTE DUREREA ŞI SUFERINŢA OMENEASCĂ, BESTIE ÎMPUŢITĂ DIN IAD!

- Am înţeles, e din cauza a ceea ce am zis de mama ta. Ascultă, man, sunt un mare fan al filmului Exorcistul, l-am văzut de cinci ori, n-am vrut să te jignesc. Ce naiba, n-ai simţul umorului?

Ion Constantin îşi continuă ritualul ca şi cum nu l-ar fi auzit.

- Procedura a fost absolut barbarică! se plângea demonul.

- Acum, să-i mai facem o clismă şi să-l lăsăm trei zile să înfometeze, după care vom marca acest corp cu un fier încins, ca să fim siguri că nu se va mai întoarce.

- Eh, dumneavoastră sunteţi expertul. Dacă trebuie, trebuie! zise tânărul domn, amuzat de gândul că soacră-sa va fi marcată cu un fier încins.

- Dar mai întâi, să o frăgezim cu nişte volţi!

Ion scoase un fazer şi electrocută corpul femeii posedate, în timp ce demonul agoniza de la şocul electric.

- Hmm, se pare că opune rezistenţă. Vă rog să mă lăsaţi singur, urmează o procedură complicată şi periculoasă de exorcizare.

Tânărul domn se duse la parter alături de soţia şi fratele său.

- Gata, man, destul, mi-am învăţat lecţia, te rog, ai milă şi trimite-mă înapoi!

- Frăţia Ragnarok Theta îţi urează bun venit în rândurile sale. În seara asta băuturile şi distracţia sunt obligatorii. Şi apropo, am simţul umorului, zise Ion Constantin pocnind din degete şi trimiţând demonul înapoi în lumea lui. Ion avea o putere spirituală enormă. Putea curăţa o casă bântuită doar uitându-se urât la fantomă.

- Ok, domnule, vă costă 250 de lei. Demonul nu o să vă mai deranjeze vreodată.

- Am doar 200. Accepţi bonuri de masă?

- Desigur!

- Mersi mult, Ioane!

- Nu uitaţi să mă recomandaţi prietenilor! Şi plecă spre aniversarea unui copil de 10 ani.

- Aghenică! Aghenică, ce naiba faci acolo?

- Nimic, mamă!

- Aghenică, ce faci cu oasele căţelului?

- Mamă, am văzut asta la români! Pun nişte oase într-o cutie şi toată lumea se adună să le pupe, mii şi mii de oameni şi e aşa de tare mămico, toată lumea se distrează şi se simte bine!

- Aghenică, mamă, ce-ţi veni? Ce om ar pupa nişte oase de animal mort?

- Dar mamă, vreau să fiu şi eu popular, ca ceilalţi drăcuşori!

- Dă-i imediat oasele înapoi lui Cerberel! 

- Dar mamă...

- ACUM!

- Ok. Cerberel! strigă micul Aghenică.

- Ham! lătră căţeluşul simultan din cele trei capete ale sale, înainte să-şi primească oasele înapoi.